جاري تحميل ... مدونة نور الدين رياضي للعمل السياسي والنقابي والحقوقي

أخبار عاجلة

إعلان في أعلي التدوينة

Strategii de manipulare prin mediile de informare în masă-Noam Chomsky

 Strategii de manipulare prin mediile de informare în masă

Cunoscutul politolog, filozof şi lingvist nord-american Noam Chomsky, profesor emerit la MIT (Massachusetts Institute of Technology) a stabilit lista celor „Zece strategii de Manipulare” prin mediile de informare în masa.
Pentru Chomsky „libertatea de exprimare este mai importanta decât orice versiune a faptelor susţinută de ordinea stabilită, oricare ar fi raportul pe care aceasta îl întreţine cu adevărul faptelor în sine”.Chomsky evoca diferitele tehnici de manipulare si în primul rând, strategia diversiunii.
1. Strategia diversiunii
Strategia diversiunii consista în deturnarea atenţiei publicului de la problemele importante şi de la schimbările hotărâte de elitele politice şi economice, printr-un potop continuu de distracţii şi de informaţii neînsemnate. Chomsky analizează diferitele tehnici de spălare a creierului, pe care o îndura poporul nostru.
„A distrage în permanenta atenţia publicului, departe de adevăratele probleme sociale, captivată de subiecte fără importanţă adevărata. A ţine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fără nici un timp pentru gândire” scrie Chomsky.
2. A cauza probleme şi, apoi, a oferi soluţii
Această metodă se mai numeşte şi „problemă – reacţie – soluţie” si derivă din principiul hegelian „teză, antiteză si sinteză”. La început se creează problema sau „situaţia”, prevăzută pentru a suscita o anume reacţie a publicului, pentru ca tocmai acesta să ceară masurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intenţionată a violenţei urbane sau organizarea de atentate sângeroase pentru ca publicul să ceara legi represive, în detrimentul libertăţii.
3. Strategia „în degradeu”
Pentru ca publicul să accepte o măsură inacceptabilă este de ajuns să fie aplicată în mod progresiv, în „degradeu”, pe o durată de zece ani. În acest fel, au fost impuse condiţii sociale şi economice absolut noi din 1980 până în 1990. Şomaj masiv, imigraţie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizări, salarii care nu mai asigură un venit decent, iată schimbările care ar fi provocat o revoluţie dacă ar fi fost aplicate în mod brutal.
4. Strategia acţiunii cu date diferite
O altă manieră de a obliga publicul să accepte o hotărâre nepopulară este de a o prezenta ca „dureroasă, dar necesară”, obţinând acordul publicului în prezent pentru aplicarea ei în viitor. Este mult mai uşoară acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat. În primul rând, pentru că efortul nu trebuie făcut imediat, apoi, pentru că publicul are mereu tendinţa de a nădăjdui, „totul va merge mai bine mâine”, şi că sacrificiul cerut va putea fi evitat. În fine, aceasta manieră lasă publicului timp pentru a se obişnui cu ideea schimbării, pe care o va accepta cu resemnare la momentul venit.
Exemplu recent: trecerea la Euro şi pierderea suveranităţii monetare şi economice, acceptate de ţările europene între 1992 – 1995 şi aplicate în 2002.
5. A se adresa publicului ca unor copii mici
Cea mai mare parte a adresărilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje şi un ton absolut copilăreşti, aproape debile, ca şi cum spectatorul ar fi un copil mic, de 12 ani, sau un handicapat mental. De ce oare? „Daca ne adresam unei persoane ca şi cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate şi cu o oarecare probabilitate, va avea un răspuns sau o reacţie tot atât de lipsită de simţ critic ca al unui copil de 12 ani”, analizează Chomsky.
6. A face apel mai mult la partea emoţională decât la gândire
Este o tehnica clasica pentru a opri analiza raţională şi, deci, simţul critic al oamenilor. În plus, folosirea emoţionalului deschide accesul la subconştient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinţe, spaime, pulsaţii sau comportamente.
7. Menţinerea poporului în neştiinţă şi prostie
A face în aşa fel ca poporul să nu înţeleagă tehnologiile şi metodele folosite pentru controlarea şi robirea lui. Calitatea educaţiei dată claselor inferioare trebuie să fie cât mai slabă, încât prăpastia de neştiinţă care separa clasele de jos de cele de sus să fie şi să rămână de neînţeles de către cele dintâi.
8. A încuraja publicul să se complacă în mediocritate
A încuraja publicul să creadă ca e „bine” să fi prost, vulgar şi incult. A-l îndopa cu seriale americane şi emisiuni de tele-realitate, nişte dobitocenii monstruoase.
9. A înlocui revolta cu învinovăţirea
A face omul să creadă că numai el singur este vinovat de propria-i nenorocire, din cauza unei inteligenţe insuficiente sau a capacităţilor şi eforturilor necorespunzătoare. Astfel, în loc să se ridice împotriva sistemului, individul se sub-estimează şi se învinovăţeşte, ceea ce creează o stare depresivă, având ca efect abţinerea de la acţiune. Şi, fără acţiune, nu exista revoluţie!
10. A cunoaşte oamenii mai bine decât se cunosc ei înşişi
În ultimii 50 de ani, progresele fulgerătoare ale ştiinţei au săpat o prăpastie crescândă între cunoştinţele publicului şi acelea deţinute şi folosite de elitele conducătoare. Mulţumita biologiei, neurobiologiei şi psihologiei aplicate, „sistemul” a ajuns la cunoaşterea avansată a făpturii omeneşti, fizic şi psihic. Sistemul cunoaşte individul mediu mai bine decât el însuşi. Aceasta înseamnă ca, în majoritatea cazurilor, sistemul deţine un control mai mare şi o putere mai importantă asupra oamenilor decât ei înşişi.



 

استراتيجيات التلاعب عبر وسائل الإعلام
وضع عالم السياسة والفيلسوف واللغوي الشهير في أمريكا الشمالية نعوم تشومسكي، البروفيسور الفخري في معهد ماساتشوستس للتكنولوجيا، قائمة "الاستراتيجيات العشر للتلاعب" من خلال وسائل الإعلام.
بالنسبة لشومسكي "حرية التعبير أهم من أي نسخة من الحقائق المدعومة بالنظام المعمول به، مهما كان التقرير الذي يحتفظ به مع حقيقة الحقائق نفسها. "يثير تشومسكي أساليب تلاعب مختلفة، وقبل كل شيء، استراتيجية التسريب.
1. استراتيجية التسريب
تتمثل استراتيجية التسريب في صرف انتباه الجمهور عن المشاكل والتغييرات المهمة التي تقررها النخب السياسية والاقتصادية، عبر فيضان مستمر من الترفيه والمعلومات التي لا معنى لها. يحلل تشومسكي تقنيات غسل الدماغ المختلفة التي يتحملها شعبنا.
"لتشتت انتباه الجمهور بشكل دائم، بعيداً عن المشاكل الاجتماعية الحقيقية، المأسورة من قبل أشخاص ليس لهم أهمية حقيقية. "أبق الجمهور دائمًا مشغولًا ومشغولًا ومشغلًا، دون وقت للتفكير"، يكتب تشومسكي.
2. التسبب في المشاكل ثم تقديم الحلول
تسمى هذه الطريقة أيضًا "المشكلة - رد الفعل - الحل" وهي مشتقة من المبدأ الهيجلي "الأطروحة والتركيب". في البداية، يتم إنشاء المشكلة أو "الوضع" بهدف إثارة رد فعل معين من الجمهور، حتى يطلبوا قبول التدابير الموضوعة سابقا. على سبيل المثال: التطور المتعمد للعنف الحضري أو تنظيم هجمات دموية لجعل الجمهور يطالب بالقوانين القمعية، بما يضر بالحرية.
3. استراتيجية "الخريجين"
لكي يقبل الجمهور بإجراء غير مقبول، يكفي أن يتم تطبيقه تدريجياً، "تدريجياً"، على مدار عشر سنوات. وبهذه الطريقة فرضت ظروف اجتماعية واقتصادية جديدة تماما من 1980 إلى 1990. بطالة هائلة، هجرة - غزو، هشاشة، مرونة، انتقال، رواتب لم تعد تضمن دخل لائق، هذه هي التغييرات التي كانت ستحدث ثورة لو طبقت بوحشية.
4. استراتيجية العمل ببيانات مختلفة
طريقة أخرى لإجبار الجمهور على قبول حكم غير محبوب هي تقديمه على أنه "مؤلم ولكنه ضروري"، والحصول على موافقة الجمهور الآن على تنفيذه في المستقبل. من الأسهل بكثير قبول التضحية المستقبلية من قبول التضحية القريبة. أولاً، لأنه لا يجب بذل الجهد على الفور، ثم، لأن الجمهور يميل دائمًا إلى الأمل، "كل شيء سيكون أفضل غداً"، وأنه يمكن تجنب التضحية المطلوبة. في النهاية هذا الأسلوب يعطي الوقت العام للتعود على فكرة التغيير التي سيقبلونها بالاستقالة في وقتها.
مثال حديث: الانتقال إلى اليورو وفقدان السيادة النقدية والاقتصادية، قبلته الدول الأوروبية بين 1992 و 1995 وتم تطبيقه في 2002.
5. مخاطبة الجمهور مثل الأطفال الصغار
معظم المخاطبات الموجهة لعامة الناس تستعمل خطابات وحجج وشخصيات ونبرة صبيانية مطلقة تكاد تكون غبية وكأن الجمهور طفل صغير أو عمره 12 سنة أو شخص معاق عقليا. أتساءل لماذا؟ "إذا خاطبنا شخصًا كما لو كان عمره 12 عامًا، فسيكون له، بشكل إيجابي وبشكل ما من الاحتمالات، إجابة أو ردة فعل كنقص في الإحساس النقدي كطفل يبلغ من العمر 12 عامًا"، يحلل تشومسكي.
6. جاذبية الجانب العاطفي أكثر من التفكير
إنها تقنية كلاسيكية لإيقاف التحليل العقلاني وبالتالي الإحساس النقدي للناس. بالإضافة إلى ذلك، فإن استخدام العاطفة يفتح الوصول إلى العقل الباطن، لزراعة بعض الأفكار والرغبات والمخاوف والنبضات والسلوكيات.
7. إبقاء الناس جاهلين وأغبياء
لجعل الشعب لا يفهم التقنيات والأساليب المستخدمة للسيطرة عليه واستعباده. يجب أن تكون جودة التعليم المقدمة للصفوف الدنيا ضعيفة قدر الإمكان، حتى تكون فجوة الجهل التي تفصل الطبقات الدنيا عن الطبقات العليا وتبقى غير مفهومة من قبل السابقين.
8. شجع الجمهور على الانغماس في الرداءة
تشجيع الجمهور على الاعتقاد أنه من الجيد أن تكون غبيًا ومبتذلًا وغير متعلمًا. حشوه بالمسلسلات الامريكيه وبرامج الواقع يا اغبياء
9. استبدل الثورة باللوم
أن تجعل الإنسان يعتقد أنه هو الوحيد الملام على سوء حظه، بسبب عدم كفاية الذكاء أو عدم كفاية القدرات والجهود. هكذا بدلًا من أن ينتفض ضد النظام، يستخف الفرد بنفسه ويلوم نفسه، مما يخلق حالة اكتئاب، لها أثر الامتناع عن الفعل. وبدون عمل، لا توجد ثورة!
10. أن تعرف الناس أفضل مما يعرفون أنفسهم
على مدار الخمسين عاما الماضية، حفرت البرق في العلوم فجوة متزايدة بين المعرفة العامة والمعرفة التي تمتلكها وتستخدمها النخب الحاكمة. بفضل علم الأحياء والأعصاب وعلم النفس التطبيقي، وصل "النظام" إلى المعرفة المتقدمة بالطبيعة البشرية والجسدية والعقلية. النظام يعرف الفرد العادي أفضل من نفسه. هذا يعني أن النظام في معظم الحالات لديه سيطرة وسلطة على الشعب أكبر من أنفسهم.

ليست هناك تعليقات:

إرسال تعليق

إعلان في أسفل التدوينة

إتصل بنا

نموذج الاتصال

الاسم

بريد إلكتروني *

رسالة *